Unii copii te surprind prin ce spun. Alții, prin cum o spun. Pe Ionuț l-am întrebat ce vrea să devină, iar răspunsul lui a venit limpede, fără ocol: „asistent medical.” Nu a clipit. Nu a părut că „s-ar mai gândi”. A spus-o așa cum se spun lucrurile la care ții, cele care ți s-au așezat deja în inimă.
Are paisprezece ani, e în clasa a VIII-a și locuiește în satul Șendreni, comuna Frumușica, județul Botoșani. Este al treilea dintre cei șapte frați ai familiei — patru băieți și trei fete. Cea mai mare, Andreea, se pregătește pentru Academia de Poliție. Cel mai mic are doar șase ani și, cu siguranță, învață zilnic de la frații mai mari cum să fie om. Tatăl este plecat la muncă în străinătate, dar în casa lor rămâne tot cald și bine. Pentru că dragostea nu se măsoară în prezență fizică, ci în jertfă, în responsabilitate, în ceea ce la sate se numește „rost”.
Rost în viață.....
Ionuț are un rost deja. Nu pentru că trebuie, ci pentru că iubește lucrurile pe care le face. Îi place să gătească – o face ca hobby, dar cu drag. E prezent la toate treburile gospodărești. Iar biserica... e locul în care se simte acasă. E clopotarul satului. Nu lipsește nici duminica, nici de sărbători. A renunțat chiar la dansurile populare din ansamblul folcloric, ca să poată fi acolo, în turnul acela vechi, unde sunetul clopotelor se amestecă cu cerul.
Când pleacă la liceu, va merge la Botoșani. Dar biserica din sat nu va rămâne fără el – o va purta în inimă, așa cum poartă fiecare om care a crescut cu icoanele pe perete și cu „Doamne-ajută” la plecare.
Îi plac aniversările, când se umple casa de neamuri și prieteni. Îi plac și plimbările seara, dar doar cu cei apropiați — e un copil atent, discret, cu bun-simț și rânduială în suflet. Merge în excursii cu preotul paroh, un om tânăr și apropiat de copii. Și tot acolo, printre drumuri și rugăciuni, Ionuț adună în el drag de frumos și de viață așezată.
Seara, stă cu familia. Nu cu ochii în telefon, nu pierdut în zgomot, ci în mijlocul lor, așa cum e firesc. Cum poate ar trebui să fim toți.
Nu știu dacă vreo dată viitoare când voi auzi clopotele, mă voi gândi la Ionuț. Dar sigur știu că, de azi înainte, voi ști că undeva în nordul Moldovei, în Șendrenii cu oameni simpli, un copil de paisprezece ani bate clopotul cu inimă curată și visuri limpezi. Și că se pregătește să fie... asistent.
Dar e deja un suflet care asistă lumea, cu grijă, tăcere și iubire.
---
Acest articol a fost scris de Luș Ursu în cadrul Școlii de vară, ediția pentru bursierii Pro Vita de gimnaziu, desfășurată la Iași în perioada 21–25 iulie 2025. Școala de vară face parte din Proiectul de susținere la studii, una dintre inițiativele prin care Arhiepiscopia Iașilor, prin Departamentul Pro Vita, sprijină pe termen lung, educația și dezvoltarea tinerilor proveniți din familiile numeroase înscrise în Programul de solidaritate pentru familia cu mulți copii „Sfântul Stelian”.
Prin acest proiect, 100 de elevi și studenți merituoși primesc lunar o bursă în valoare de 300 de lei pe toată durata anului educațional, îndrumare și acces la activități educative, culturale și formative menite să-i încurajeze să-și urmeze visurile cu încredere și demnitate.
Dacă doriți să susțineți educația acestor tineri, vă punem la dispoziție instrumente prin care puteți dona online, rapid:
🔸 accesând link-ul: https://provitaiasi.ro/doneaza
🔸 prin transfer bancar:
LEI: RO08CECEIS1030RON1014342, CEC Bank, sucursala Iași
EURO: RO68CECEIS10C1EUR1103231, Cod Swift: CECERO, CEC Bank, sucursala Iași
Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor
Mențiune: BURSE
