Anastasia are 14 ani și este elevă în clasa a IX-a. Locuiește în satul Soci, comuna Borca, într-o casă plină de viață: sunt nouă copii, dintre care șapte fete și doi băieți. E cea mai mare dintre frați, și deși are doar 14 ani, pare că poartă în ea înțelepciunea unei femei mari. Și bunătatea. Și răbdarea.
Când o privești, ai senzația că timpul nu se grăbește. Are chipul limpede, cu trăsături frumoase, netulburate de agitația lumii moderne. Poartă o frumusețe rară, o frumusețe de munte, necosmetizată, care vine dintr-o viață trăită aproape de Dumnezeu, de părinți, de frați și de rânduială.
Anastasia cântă. Cu voce puternică și cu suflet deschis. Nu ca să fie aplaudată, ci pentru că așa își simte ea rostul. Iubește cântul nostru, al moldovenilor, și a participat la concursuri de muzică populară. A făcut canto o perioadă, dar a întrerupt puțin pentru meditații la matematică. Din toamnă va relua și studiul muzicii. Îi place. Și îi priește.
Cântă și la strană, în biserica din sat. Dar nu își oprește glasul acolo, pentru că Dumnezeu i l-a dat să bucure cu el. Iarna de exemplu merge la colindat împreună cu frații ei și își poartă bucuria vestirii Nașterii Domnului pe ulițele satului, iar în noaptea dintre ani, urmărește cu bucurie cetele de mascați care străbat satul. În toate astea e o bucurie simplă, a omului care trăiește legat de pământ, de familie și de cer.
Acasă, este un stâlp. Se ocupă de frații mai mici, îi ajută să învețe să citească, cântă cu ei, îi învață ce știe. În gospodărie își găsește mereu locul și rostul — își ajută părinții și bunicii, care locuiesc aproape. E mereu între oameni, dar nu pare obosită de asta. Dimpotrivă, parcă se adună din dragul celorlalți.
Nu știe încă ce drum va urma. Îi place medicina, dar îi surâde și ideea de a deveni educatoare. Deocamdată, are vreme. Și inimă.
Duminica sunt toți împreună la biserică. O familie întreagă, cu ochii spre Dumnezeu. Nu pentru că “așa se face”, ci pentru că altfel nu se poate. Da, fără El, nu se poate. Nu la oameni curați....
Spre sfârșitul verii, mă gândesc să trec pe la ei. Spun „ei”, pentru că am mai scris despre un băiat din Soci — (....Rafael, parcă?) Și mă gândesc, dacă într-un oraș plin de betoane acești copii sunt atât de frumoși, oare cum i-aș vedea în lumea lor curată? Oare îi voi putea vedea, sau acasă se fac totuna cu frunza? Cu râul și cu cerul?
---
Acest articol a fost scris de Luș Ursu în cadrul Școlii de vară, ediția pentru bursierii Pro Vita de gimnaziu, desfășurată la Iași în perioada 21–25 iulie 2025. Școala de vară face parte din Proiectul de susținere la studii, una dintre inițiativele prin care Arhiepiscopia Iașilor, prin Departamentul Pro Vita, sprijină pe termen lung, educația și dezvoltarea tinerilor proveniți din familiile numeroase înscrise în Programul de solidaritate pentru familia cu mulți copii „Sfântul Stelian”.
Prin acest proiect, 100 de elevi și studenți merituoși primesc lunar o bursă în valoare de 300 de lei pe toată durata anului educațional, îndrumare și acces la activități educative, culturale și formative menite să-i încurajeze să-și urmeze visurile cu încredere și demnitate.
Dacă doriți să susțineți educația acestor tineri, vă punem la dispoziție instrumente prin care puteți dona online, rapid:
🔸 accesând link-ul: https://provitaiasi.ro/doneaza
🔸 prin transfer bancar:
LEI: RO08CECEIS1030RON1014342, CEC Bank, sucursala Iași
EURO: RO68CECEIS10C1EUR1103231, Cod Swift: CECERO, CEC Bank, sucursala Iași
Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor
Mențiune: BURSE
