Nu toți copiii vorbesc tare. Nu toți aleargă spre lumină. Unii, ca Alessia, stau cuminți în umbră și țin mâinile strâns pe genunchi, de parcă acolo, în palma lor, s-ar aduna toată răbdarea și tot curajul de care au nevoie să treacă mai departe.
Are cincisprezece ani și e elevă în clasa a IX-a. Locuiește în Soci, comuna Borca — satul acela de munte despre care am mai scris, atunci când o cunoșteam pe sora ei, Anastasia. Da, sunt surori. Una cântă cu glas puternic, cealaltă cu o voce care abia se aude, dar care lasă urme. Nu e nevoie de cuvinte mari — e de-ajuns să te uiți o clipă în ochii ei și înțelegi tot ce n-a putut spune. În timpul discuției noastre, mi-a vorbit în șoaptă. Dar am auzit o perfect. Îi vorbeau ochii mai tare decât gura. Fata asta mi-a vorbit cu ochii, atunci.
Mi-a spus că își dorește să devină farmacistă sau coafeză. Hotărâtă. Și n-ai să găsești în glasul ei îndoieli sau visuri aruncate la întâmplare. Le rostește cu seriozitatea cuiva care care știe că ceva, ce va vrea Dumnezeu, va fi al ei oricum. Pentru că El, știe mai bine.
Și nu ne lasă.
Cândva a făcut dansuri populare în sat. A renunțat. Nu pentru că n-ar fi vrut să învețe pașii, ci pentru că — așa cum mi-a spus, cu o sinceritate care rupe — „nu dansa nimeni cu mine pentru că sunt micuță”. N-am mai întrebat nimic. Nu pentru că n-aș fi vrut, ci pentru că am simțit că uneori tăcerea spune mai mult decât toate întrebările și răspunsurile la un loc.
Alessia nu are hobby-uri — sau poate că are, dar nu le numește așa. Stă cu frații mai mici. Zâmbește cu delicatețe. Merge la biserică. Iubește colindele. Când e Crăciunul, casa se umple de glasurile celor nouă frați și două surori. Și poate că Alessia nu cântă cel mai tare. Poate nici nu iese în față ca pe o scenă. Dar e acolo. Și fără ea, ceva s-ar rupe din frumusețea acestei familii.
Unii copii luminează camera când intră. Alții o luminează când zâmbesc. Alessia e dintre aceștia. Un suflet care tace, dar care spune atât de multe . Un omuleț care merită să fie văzut. Și iubit.
Prilejul de a putea sta de vorbă cu acești copii minunați, mi-a adus o mare pace în suflet.
În ultima perioadă auzim tot mai des, că lumea nu mai este cum a fost. Că....s-a făcut rea.
Nu ați cunoscut-o prieteni. Alessia este copilul burete.
Cel care îți șterge tabla neagră din suflet.
Frumos copil! Cinste părinților ei!
---
Acest articol a fost scris de Luș Ursu în cadrul Școlii de vară, ediția pentru bursierii Pro Vita de gimnaziu, desfășurată la Iași în perioada 21–25 iulie 2025. Școala de vară face parte din Proiectul de susținere la studii, una dintre inițiativele prin care Arhiepiscopia Iașilor, prin Departamentul Pro Vita, sprijină pe termen lung, educația și dezvoltarea tinerilor proveniți din familiile numeroase înscrise în Programul de solidaritate pentru familia cu mulți copii „Sfântul Stelian”.
Prin acest proiect, 100 de elevi și studenți merituoși primesc lunar o bursă în valoare de 300 de lei pe toată durata anului educațional, îndrumare și acces la activități educative, culturale și formative menite să-i încurajeze să-și urmeze visurile cu încredere și demnitate.
Dacă doriți să susțineți educația acestor tineri, vă punem la dispoziție instrumente prin care puteți dona online, rapid:
🔸 accesând link-ul: https://provitaiasi.ro/doneaza
🔸 prin transfer bancar:
LEI: RO08CECEIS1030RON1014342, CEC Bank, sucursala Iași
EURO: RO68CECEIS10C1EUR1103231, Cod Swift: CECERO, CEC Bank, sucursala Iași
Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor
Mențiune: BURSE
