Marți, 18 martie, la ora 17:00, la Parohia „Învierea Domnului” din Iași, a avut loc conferința intitulată „Oameni de ieri, sfinții de azi - oameni de azi, sfinții de mâine”, susținută de părintele Radu Brînză, coordonator al Departamentului Pro Vita din cadrul Sectorului de Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor. Evenimentul a fost organizat de Parohia „Învierea Domnului”, în colaborare cu Parohia „Sfântul Grigore Teologul” Dacia, din Protopopiatul Iași 1, în contextul activităților dedicate Lunii pentru viață 2026, și a reunit credincioși dornici de reflecție și întărire sufletească în această perioadă a Postului Mare.
Încă de la început, părintele Radu Brînză a subliniat faptul că întâlnirea nu își propune să fie una „sofisticată”, ci mai degrabă un prilej de împărtășire a unor experiențe personale, amintiri și mărturii de viață, prin care tema conferinței să devină mai ușor de înțeles. Contextul în care a fost susținută conferința a fost unul cu o puternică semnificație duhovnicească, atât prin apropierea de sărbătorile pascale, cât și prin faptul că anul acesta este dedicat pastorației familiei și sfintelor femei din calendar.
Sfințenia, o chemare universală nu un privilegiu
În prima parte a conferinței, părintele a explicat sensul titlului și a arătat că sfințenia este ținta vieții creștine, chemarea fiecăruia dintre noi, indiferent de vârstă, stare socială sau vocație. Într-o perioadă în care omul este adesea atras de soluții rapide, de formule superficiale de „dezvoltare spirituală” sau de o raportare comodă la credință, părintele a insistat asupra faptului că apropierea de Dumnezeu presupune sinceritate, pocăință și perseverență. Totodată, a evidențiat că păcatul, oricât de atrăgător sau „savuros” ar părea la început, se dovedește în cele din urmă păgubos, iar adevărata cale rămâne întoarcerea spre iertare și pocăință. În acest context, părintele a adus în atenție un cuvânt al Sfântului Macarie, care a dat profunzime întregii reflecții: „Cu adevărat nici fecioarele, nici femeile măritate, nici monahii, nici mirenii, ci hotărârea cea bună o caută Dumnezeu.”
Acest citat a fost așezat în centrul mesajului conferinței: Dumnezeu nu caută o anumită categorie de oameni, ci dispoziția inimii, dorul sincer după El și hotărârea de a merge pe calea cea bună. Cu alte cuvinte, indiferent de starea în care ne aflăm, dacă avem gând bun și dorința de a ne apropia de Dumnezeu, El revarsă mila Sa asupra noastră.
Ispitele falsei sfințenii și nevoia de discernământ
Părintele Radu Brînză a vorbit și despre unele dintre ispitele care apar atunci când omul dorește să meargă pe drumul sfințeniei. Una dintre ele este reducerea vieții duhovnicești la o experiență construită „după propriul cap”, în care Dumnezeu devine doar un accesoriu la care apelăm când ne este convenabil. În contextul actual, în care suntem „la un click distanță” de nenumărate modele, rețete și formule de transformare personală, părintele a atras atenția asupra pericolului de a amesteca în mod superficial lucrurile duhovnicești cu tendințe și influențe străine de autenticitatea vieții creștine.
În același timp, el a amintit și despre oamenii care ne impresionează prin bunătate, jertfelnicie și curăție sufletească, chiar dacă nu sunt recunoscuți oficial ca sfinți. Astfel, conferința a invitat la o reflecție profundă: sfințenia nu este întotdeauna spectaculoasă, ci adesea discretă, tăcută și ascunsă în vieți simple, dar trăite cu fidelitate față de Dumnezeu.
Modele de sfințenie: de la Sfântul Ioan Valahul la mame care au transformat suferința în mărturie
În cadrul conferinței, părintele a adus înaintea celor prezenți mai multe exemple de vieți care au devenit repere de sfințenie sau de trăire creștină autentică. Între acestea, s-a oprit asupra Sfântului Ioan Valahul, pomenit la 13 mai, arătând că, deși la prima vedere viața lui nu pare una „spectaculoasă”, ea capătă o profunzime aparte atunci când este privită prin prisma curajului, a curăției și a fidelității față de Hristos. Tânărul Ioan, aflat la o vârstă fragedă, a trecut prin încercări cumplite, rămânând însă aproape de Dumnezeu.
De asemenea, părintele a vorbit despre Sfânta Olimpiada de la Tarcău, mama părintelui Petroniu Tănase, subliniind simplitatea vieții ei, lipsa unei educații formale, dar și intensitatea unei credințe trăite în mod concret, în rugăciune, în grija pentru cei opt copii și în slujirea aproapelui, precum îngrijirea unei femei paralizate din sat. Astfel de exemple au întărit ideea că sfințenia se poate naște din gesturi mici, repetate.
Amintiri personale și întâlniri care lasă urme
Conferința a fost presărată și cu evocări personale din viața părintelui Radu Brînză, care au dat întâlnirii un caracter viu și apropiat. Părintele a rememorat, între altele, ziua preoției sale la Mănăstirea Putna, emoțiile acelui moment și prezența unor mari părinți duhovnicești care i-au marcat parcursul, precum părintele profesor Alexandru Ciurea și părintele Sofian Boghiu. De asemenea, a amintit întâlnirea sa cu părintele Cleopa, încă din primul an de seminar, ca pe un moment deosebit de important în formarea sa spirituală.
Despre mame, suferință și apărarea vieții
Un loc aparte în cadrul conferinței l-au ocupat mărturiile despre mame, despre suferința lor și despre puterea de a transforma încercarea în mărturie. Din experiența celor 15 ani de activitate în cadrul Departamentului Pro Vita, părintele Radu Brînză a adus în atenția publicului situații reale care ilustrează complexitatea unor decizii legate de viață și maternitate.
Una dintre relatările care au impresionat a fost cea a unei colege din Departamentul Pro Vita, care, după mai multe pierderi de sarcină, a trecut printr-o nouă încercare majoră în timpul unei sarcini dorite. Într-un moment critic, când viața mamei era pusă în pericol, iar intervenția medicală părea să impună renunțarea la copil, determinarea familiei și sprijinul primit au făcut posibilă găsirea unei soluții salvatoare. În ciuda complicațiilor severe, copilul s-a născut, iar astăzi este o mărturie vie a speranței și a răbdării.
Părintele a evocat și cazul unei mame care, deși a primit vești medicale descurajatoare în timpul sarcinii, a ales să ducă până la capăt viața copilului său, deși acesta a trăit doar câteva luni. În mod similar, a amintit și despre o altă mamă care și-a botezat copilul imediat după naștere, întrucât micuța a trăit doar câteva ore, transformând acele clipe de durere într-o profundă mărturie de dragoste, demnitate și credință.
În acest context, părintele a vorbit despre drama avortului nu în termeni abstracți, ci cu multă gravitate și sensibilitate, subliniind nevoia de însoțire, sprijin, compasiune și responsabilitate față de femeile aflate în situații dificile.
O conferință despre sfințenia posibilă, aici și acum
Prin tonul cald, prin mărturiile personale și prin exemplele oferite, conferința susținută de părintele Radu Brînză a fost o invitație sinceră la reflecție asupra sfințeniei trăite în viața de zi cu zi, asupra rolului familiei, asupra demnității maternității și asupra responsabilității de a rămâne de partea vieții.
În această perioadă a Postului Mare și în contextul Lunii pentru viață, întâlnirea de la Parohia „Învierea Domnului” a oferit celor prezenți un prilej de întărire sufletească și de redescoperire a unui adevăr esențial: sfințenia nu aparține doar trecutului, ci rămâne o chemare vie, actuală, adresată fiecărui om care își păstrează „hotărârea cea bună” și dorul sincer după Dumnezeu.
—
Articol scris de Ungureanu Maria-Alexandra, studentă în anul II la Facultatea de Comunicare și Relații Publice
