Grupul de suport reprezintă una dintre cele mai eficiente forme de suport, deoarece mobilizează mecanisme profunde de vindecare relațională, emoțională și cognitivă. În cartea sa, Tratat de psihoterapie de grup, Irvin Yalom descrie o serie de factori terapeutici care sunt relevanți pentru reușita grupului.
Unul dintre factorii esențiali este inocularea speranței, un proces prin care participanții își cresc încrederea în posibilitatea schimbării, chiar înainte ca schimbarea să aibă loc efectiv. În grupurile de suport, observarea progreselor celorlalți membri devine o sursă puternică de motivație: oamenii capătă senzația că dacă alții au reușit să se stabilizeze sau să găsească sens, și ei pot urma același drum. De altfel, multe programe de recuperare, cum sunt cele pentru dependențe, utilizează foști beneficiari ca lideri tocmai pentru a stimula speranța și pentru a valida posibilitatea reală a schimbării.
Un alt factor fundamental este universalitatea. Mulți sunt convinși că sunt unici în suferință lor, și atât timp cât nimeni nu te înțelege, nimeni nu te poate ajuta. Infirmarea sentimentelor de unicitate aduce cu sine o mare ușurare.
La toate femeile care au pierdut o sarcina, în fiecare lună după aceea sau la câteva luni apar simptomele specific unei sarcini. Dar de multe ori aceastea se dovedesc simptome false. Atunci apar puternice sentimente de revoltă, furie, deznădejde, inadecvare și trăiesc cu impresia că sigur este defect la ele și că doar ele trec prin aceste supliciu. Curajul uneia dintre participante de a recunoaște aceste schimbări durerose, adduce cu sine eliberarea și liniștirea celorlalte. Înțeleg atunci că nu este ceva ce ține de ele, ci este un mechanism tipic prin care inconștientul ei înceracă să proceseze și să se apere de durerea resimțită. Acesată eliberare aduce cu sine și o iertarea a corpului și înțelegerea că și corpul trece prin această durere, lună de lună.
Un alt factor terapeutic important este transmiterea de informații, componentă psihoeducațională care ajută persoanele să înțeleagă ce li se întâmplă. În grupul de suport pentru mamele care au pierdut o sarcină, cunoașterea etapelor procesării pierderii, a modului în care se manifestă sindromul aniversar în preajma sărbătorilor, a aniversărilor sau a altor momente importante ajută dezvoltarea unor mecanisme de coping și, mai ales, la normalizarea trăirilor și gândurilor. Incertitudinea este una dintre cele mai mari surse de disconfort. În grupurile proaspăt formate se poate observa tendința de a oferi sfaturi. De cele mai multe ori, oferirea de sfaturi reprezintă o formă de evitare a implicării emoționale autentice — membrii încearcă să gestioneze relația, nu să se implice în ea. Sfatul direct contribuie rareori la schimbare, dar chiar și așa, gestul de a oferi un sfat, dincolo de conținutul lui, transmite interes și grijă — iar această dimensiune relațională rămâne terapeutică în sine.
Altruismul este un alt factor care ocupă un loc central în transformarea produsă în grup. Deși participanții se angajează în primul rând pentru a primi sprijin, rolul de a oferi sprijin este adesea la fel de vindecător. Grupul devine, astfel, un spațiu în care oamenii se mișcă între poziția de beneficiar și cea de persoană resursă. Yalom observă că membrii acceptă mai ușor un mesaj venit de la un egal decât de la un profesionist, fiindcă între cei doi există rezonanță experiențială. Contribuția fiecăruia la bunăstarea celorlalți consolidează stima de sine, responsabilitatea și sentimentul de valoare personală — aspecte adesea afectate de traumă și pierdere.
Deși Yalom descrie un număr mult mai larg de factori terapeutici care influențează profund dinamica și eficiența unui grup, cei prezentați aici reprezintă nucleul proceselor de schimbare observabile cel mai frecvent în intervențiile suportive. Ei surprind atât dimensiunea relațională, cât și pe cea emoțională și cognitivă a vindecării, ilustrând modul în care speranța, universalitatea, cunoașterea și altruismul devin resurse comune pentru fiecare participant. În practica reală, acești factori se intersectează și se potențează reciproc, creând un cadru în care membrii nu doar primesc sprijin, ci contribuie activ la transformarea proprie și a grupului. Prin urmare, înțelegerea lor nu este doar un exercițiu teoretic, ci o condiție esențială pentru facilitarea unui spațiu sigur, autentic și terapeutic.
Surse bilbiografice:
Yalom I. D, Leszcz M. – Tratat de psihoterapie de grup, editura Trei, 2008
Yalom I. D, Leszcz M. – Psihoterapia existenţială, editura Trei, 2010
Kubler-Ross E. – Despre moarte și a muri, Editura For You, 2019
Weis, J. – Support groups for cancer patients. Support Care Cancer 11, 763–768 (2003)
Articol scris de Gilia Crăciun, psiholog în cadrul Departamentului Pro Vita
