Pierderea unei sarcini este o traumă profundă și, de multe ori, invizibilă. Durerea nu este doar fizică, ci și emoțională, identitară, uneori existențială.
Cu toate acestea, din dorința de a „ajuta”, multe persoane folosesc fraze care, fără să-și dea seama, rănesc. Intențiile bune nu anulează impactul negativ al cuvintelor. Cuvintele pot fi balsam sau sare pe rană. Într-un moment de vulnerabilitate extremă, mama are nevoie de:
- Validare emoțională (nu soluții rapide);
- Spațiu sigur pentru durerea ei;
- Respect pentru pierderea suferită;
- Evitarea minimalizării, a spiritualizării forțate sau a comparațiilor.
1. „Lasă că ești tânără și faci altul.”
Această frază ignoră faptul că nu poți înlocui un copil cu un altul. Durerea pierderii nu se estompează cu promisiunea unui alt copil viitor. Sigur că ar fi o mângâiere pentru mamă să aibă parte de alți copilași, dar ea acum pe acesta îl plânge, după pierderea lui suferă și niciun alt copil nu îl va putea înlocui în sufletul ei. Mesajul indirect care poate ajunge la mamă este că „acest copil nu contează. și invalidează legătura emoțională și o face să se simtă vinovată pentru suferință.
Alternativă: „Știu că acest copil a fost iubit și dorit. Îmi pare tare rău pentru pierderea ta.”
2. „Bine măcar că era devreme, nu apucase să se formeze. Mai greu era dacă era sarcină mare sau dacă îl nășteai.”
Fiecare pierdere e profundă, indiferent de săptămâna de sarcină. Femeia devine mama copilului încă din prima secundă de la concepție. Iar faptul că pruncul are doar o zi în burtica mamei lui, nu îl face mai puțin real. Această frază subestimează legătura creată încă din primele zile între mamă și copil. În mod indirect, îi transmitem mamei că durerea nu e justificată, că nu are voie să sufere pentru pierderea copilului ei care era într-o primă etapă de dezvoltare.
Alternativă: „Indiferent de săptămână, e greu. Ești îndreptățită să simți tot ce simți.”
3. „Sigur era ceva în neregulă cu sarcina. / Foarte des se pierd sarcini.”
Oricât de rațională ar fi explicația medicală, nu este momentul potrivit pentru logică sau statistică. Durerea nu are nevoie de justificări, ci de empatie. Pe o mamă nu o doare mai puțin știind că alte mii de femei au pierdut sarcina. Are nevoie să îi fie validată durerea și să îi fie recunoscută valoarea bebelușului pierdut.
Alternativă: „Îmi pare sincer rău. Știu că nu e ușor să treci prin așa ceva, chiar dacă se întâmplă des. Pierderea ta contează și este normal să te doară.”
4. „Totul are un rost.” / „Dumnezeu știe mai bine de ce l-a luat.”
Această afirmație poate fi percepută ca un mod subtil de a spune că durerea e meritată sau necesară, ceea ce o poate face pe mamă să se simtă abandonată de sens, de lume sau chiar de Dumnezeu. I se transmite în mod indirect că nu are dreptul să fie furioasă sau devastată și o poate determina să se închidă în tăcere.
Alternativă: „Poate vei găsi un sens mai târziu. Acum e normal să doară.”
5. „Gândește pozitiv.” / „Nu te mai gândi la asta.”
Când cineva suferă, nu are nevoie să fie reparat, ci ascultat. Pozitivitatea forțată poate amplifica vinovăția și sentimentul că suferința ei e incomodă. O face să creadă că e slabă sau prea sensibilă, sau că pur și simplu e ceva în neregulă cu ea că suferă atât de mult.
Alternativă: „Poți vorbi cu mine despre ce simți. Nu e prea mult, dar poate te ajută.”
6. „Și eu am trecut prin asta și n-am făcut atâta caz.”
Unele mame care au pierdut sarcina, îngroapă durerea într-un colț adânc al inimii și nu își permit să trăiască doliul pentru că nu le este validată pierderea. Când ii transmite unei alte mame că a pierdut și ea o sarcină, dar nu a suferit atât, îi spune de fapt ca se comportă exagerat, creează rușine și descurajează exprimarea durerii, ceea ce nu este sănătos nici pe termen scurt, nici pe termen lung.
Alternativă: „Am trecut și eu printr-o pierdere. Dacă vrei, sunt aici să te ascult.”
7. „Lasă că ai deja un copil sănătos.”
Fiecare copil este unic. A avea alți copii nu șterge suferința pricinuită de pierdere. Sentimentul de recunoștință nu anulează dreptul la doliu. Această replică o face pe mamă să simtă vinovăție și presiune de a „fi bine” de dragul celorlalți.
Alternativă: „A fi mamă pentru un copil nu înseamnă că nu-l poți plânge pe cel pierdut.”
Pierderea sarcinii e mai frecventă decât ne imaginăm, dar tăcerea socială și frazele nepotrivite o fac de nesuportat. A învăța ce să nu spui este un act profund de empatie. Nu ne trebuie cuvinte perfecte, ci prezență reală, blândă, curajoasă.
Pierderea unei sarcini nu e doar un „incident medical”, este o pierdere profundă: a unui copil dorit, a unui viitor proiectat, a unei identități care începea să se contureze. Într-o societate care deseori ignoră sau minimizează acest doliu, prezența și cuvintele celor apropiați pot fi vitale. Mulți oameni aleg tăcerea pentru că nu știu ce să spună, dar tăcerea completă poate fi percepută ca indiferență. În același timp, frazele de consolare automată pot provoca mai multă durere. Ce putem face este să alegem cuvinte simple, sincere, blânde – care creează spațiu pentru durere, nu o neagă.
