Există copii care nu se grăbesc să spună multe. Nu pentru că n-ar avea ce spune, ci pentru că, în felul lor tăcut și blând, lumea e deja mai frumoasă prin simpla lor prezență. Daria este așa: o prezență care nu țipă, dar care te oprește din orice ai face. Ca un fluture care se așază fără zgomot, dar îți schimbă ziua.
Are 13 ani și este elevă în clasa a VII-a, în comuna Bălțătești, județul Neamț. Provine dintr-o familie numeroasă — 11 frați în total. Cea mai mare, o soră de 26 de ani, iar cea mai mică, Anastasia, abia a trecut pragul copilăriei, cu cei șapte ani ai ei. În casă au rămas șapte dintre ei, dar e mereu gălăgie bună, veselie, și miros de mâncare caldă. Tata lucrează la o fabrică de mobilă, mama ține echilibrul unei lumi întregi, iar Daria — Daria e ca o dantelă fină între toate acestea.
A practicat atletism, dar în ea nu e nimic grăbit. Se mișcă grațios, vorbește în șoaptă, zâmbește rar și frumos. Îi plac lucrurile care cer migală și răbdare: desenul, coafura, stylingul. Își dorește să devină educatoare sau coafeză, și, din felul în care își alege cuvintele și își apleacă privirea, îți dai seama că va deveni o femeie care va pune suflet în ceea ce face, oricare va fi drumul.
Gimnaziul îl face în sat, dar liceul îl va începe la oraș, în Piatra Neamț. Nu se teme. E genul acela de copil care, chiar dacă are emoții, merge înainte cu demnitate și calm. Poate pentru că și-a crescut sufletul printre mănăstiri — duminica, ea și frații ei merg la una dintre ele. Iar sfințenia locurilor o poartă și ea în gesturi, în privire, în tot ce face.
Îi sunt dragi vizitele la bunica — locuiește aproape și o vede des. O casă caldă, o sobă care duduie, un colț de povești. Când vin sărbătorile, în special Paștele, în sufletul Dariei se aprinde ceva: un fel de lumină moale, ca cea care cade pe covoarele de iarbă în dimineața Învierii. Îi plac colindele, bradul împodobit, cadourile, dar peste toate — sărbătoarea Paștelui e cea mai aproape de inima ei. Acolo simte liniște, și bucurie, și sens.
Ajută la treburile casei, stă cu frații mai mici, dar peste toate acestea plutește ceva aparte: o delicatețe care nu se învață, un farmec care nu se explică. Și poate că nu e nevoie să spui mai multe.
Pentru că uneori, în preajma unor copii, simți că tot ce ai de făcut e să taci. Și să mulțumești că i-ai întâlnit.
---
Acest articol a fost scris de Luș Ursu în cadrul Școlii de vară, ediția pentru bursierii Pro Vita de gimnaziu, desfășurată la Iași în perioada 21–25 iulie 2025. Școala de vară face parte din Proiectul de susținere la studii, una dintre inițiativele prin care Arhiepiscopia Iașilor, prin Departamentul Pro Vita, sprijină pe termen lung, educația și dezvoltarea tinerilor proveniți din familiile numeroase înscrise în Programul de solidaritate pentru familia cu mulți copii „Sfântul Stelian”.
Prin acest proiect, 100 de elevi și studenți merituoși primesc lunar o bursă în valoare de 300 de lei pe toată durata anului educațional, îndrumare și acces la activități educative, culturale și formative menite să-i încurajeze să-și urmeze visurile cu încredere și demnitate.
Dacă doriți să susțineți educația acestor tineri, vă punem la dispoziție instrumente prin care puteți dona online, rapid:
🔸 accesând link-ul: https://provitaiasi.ro/doneaza
🔸 prin transfer bancar:
LEI: RO08CECEIS1030RON1014342, CEC Bank, sucursala Iași
EURO: RO68CECEIS10C1EUR1103231, Cod Swift: CECERO, CEC Bank, sucursala Iași
Titular cont: Arhiepiscopia Iașilor
Mențiune: BURSE
